UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE, UN ACT DE CONȘTIINȚĂ NAȚIONALĂ

Stema Principatelor Române

UNITATEA NAȚIONALĂ ÎN CONȘTIINȚA ROMÂNILOR

Conştiinţa poporului român despre unitatea sa etnică este străveche. Când păstorii români din Ardeal coborau la iernat cu turmele lor în Câmpia Dunării sau dincolo de Dunăre, pe ţărmul mării, ei auzeau pretutindeni aceeaşi limbă şi vedeau aceleaşi obiceiuri. Tot aşa, când pescarii de la „baltă” treceau cu carele lor de peşte peste munţi, spre Braşov, Sibiu, Bistriţa şi mai departe, întâlneau aceeaşi limbă şi îşi dădeau seama că reprezentau unul şi acelaşi popor. Primele tiparnițe de la Govora – Vâlcea, Mănăstirea Dealu -Târgoviște și din Moldova au menținut unitatea de neam, credință ortodoxă și de limbă prin acei călugări, preoți și țărani care duceau Ceaslovul, Evangheliile și celelalte cărți de cult și învățătură creștină scrise cu litere chirilice dar în cea mai curată limbă românească, în Ardealul stăpânit de străini. În ciuda politicii de deznaționalizare a românilor, conști-ința națională a început să încolțească în mod natural în mintea românilor de pe ambele părți ale Carpaților.

 

PRIMA ATESTARE A UNITĂȚII NAȚIONALE PRIN LIMBĂ

Monumentul Paliei de la Orastie

Dar, poate cel mai important moment pentru trezirea conștiinței naționale este apariția, la 14 iulie 1582, a lucrării ”Palia de la Orăștie”, ce cuprindea primele două capitole din Vechiul Testament. În Predoslovie, adică introducerea în lucrare, ”Șerban diiacu, meșteru mare a tiparelor” împreună cu ”Marien diiac”, autorii cărții și ucenici ai Diaconului Coressi, scriau: ”  ”Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si sârbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ… și le-au dăruit voo fraților români,… și le-au scris voo fraților români” ”cu mare muncă… pre limba românească”. A fost prima mențiune a numelui de ”români” și ”limbă românească” din istorie. Conștiința națională o luase înaintea vremurilor.

Cărturarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin au stăruit încă din secolul al XVII-lea asupra unităţii românilor, arătând că moldovenii cu muntenii şi cu transilvănenii una sunt şi „de la RÂM ne tragem”, din nobila obârşie a Romei.

Dar, dacă exista o conştiinţă populară şi una cărturărească asupra unităţii etnice româneşti, nu era, în schimb, şi o unitate politică,  existând concomitent trei state românești: unul la miazăzi de Carpaţi, numit Ţara Românească (sau Muntenia), altul la răsărit, numit Moldova, şi un al treilea în interiorul lanţului Carpatic, numit Transilvania.

Mihai Viteazul a fost singurul domnitor român care a reuşit să unească sub sceptrul său cele trei ţări româneşti, în anii 1599-1600. O unire politică dictată de pericolul reprezentat de Imperiul Otoman aflat în plină ofensivă către centrul Europei, la care se adăuga fericita situație de a fi vorba de același popor împărțit în trei țări distincte. Unii istorici afirmă că nu e sigur că actul curajos al Vitezului Mihai a fost dictat de conștientizarea unității etnice a unui singur popor de români, la sfârșitul secolului al XVI-lea neexistând nici măcar noțiunea de națiune. Aserțiune contrazisă de chiar ”Palia de la Orăștie”, cu numai douzeci de ani înainte. Astăzi putem afirma că Unirea de la 1600 a devenit un deziderat al generațiilor următoare până în vremurile moderne. Primii care au reluat ideea de unitate naţională au fost reprezentanţii Școlii Ardelene: Petru Maior, Gheorghe Şincai, Inocenţiu Micu-Clain şi Ion Budai Deleanu.

Încă din anul 1772, într-un memoriu adresat împăratului Austriei personal, semnat de mai mulţi înalţi dregători, marele ban muntean Mihai Cantacuzino arăta avantajele ce ar decurge pentru Principatele Române, dar şi pentru pacea europeană, dacă Ţara Românească şi Moldova s-ar uni şi dacă noul stat s-ar bucura de protecţia comună a Austriei şi Rusiei.

Odată cu veacul al XIX-lea, ideea unirii politice a românilor de pretutindeni a devenit tot mai puternică şi a ajuns să se impună ca o necesitate obiectivă. Răpirea Moldovei dintre Prut şi Nistru de către Imperiul Ţarist, la data de 16/28 mai 1812, a trezit şi mai mult conştiinţele pentru intensificarea eforturilor în scopul făuririi statului naţional român.

Adresându-se boierilor, într-o scrisoare din 5/17 aprilie 1821, Tudor Vladimirescu le spunea să ia legătura „cu dumnealor boierii moldoveni, ca unii ce suntem de un neam, de o lege şi supt aceeaşi stăpânire şi ocrotiţi de aceeaşi putere”. Tudor adăuga: „urmează să ştim cele ce se fac acolo, să le vestim acestea de aici ca fiind la un gând şi într-un glas cu Moldova, să putem câştiga, deopotrivă, dreptăţile acestor principaturi, ajutându-ne unii pe alţii”.

Cărturarii români doreau atunci, din adâncul fiinţei lor, unirea celor trei ţări româneşti. Imaginea Daciei vechi, a ţării lui Burebista şi Decebal, ce se întindea pe ambele laturi ale Carpaţilor, domina spiritele. Încă din 1818 învăţatul Dionisie Fotino a publicat „Istoria vechii Dacii”. Mihail Kogălniceanu a scos la Iaşi, în 1840, publicaţia „Dacia literară”. Transilvăneanul August Treboniu Laurian, împreună cu munteanul Nicolae Bălcescu, au început să dea la iveală, din 1845, la Bucureşti, „Magazinul istoric pentru Dacia”, editat în cinci volume.

Muntenii, într-un memoriu, cereau domnitorului Gheorghe Bibescu să lupte pentru înfiinţarea „regatului dacic”. Numele strămoşilor ajungea să aibă semnificaţia unui adevărat program politic: înfăptuirea statului românesc unitar, care răspundea unei necesităţi politice, economice, sociale şi culturale. Astfel, se instituia unirea vamală dintre Muntenia şi Moldova, aplicată de la 1 ianuarie 1848, precedată de convenţia de comerţ din anul 1835.

În anul 1842 tinerii din Muntenia au oferit tronul acestei ţări lui Mihai Sturdza, domnul Moldovei, care însă a refuzat să-l primească, de teama intervenţiei Imperiului ţarist.

(va urma)

 

Posted in Fără categorie | Leave a comment

SARBATORI FERICITE!

CU PRILEJUL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ- CRĂCIUNUL, ZIUA NAȘTERII MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, ȘI A ANULUI NOU 2018, CONDUCEREA ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ,,REGINA MARIA” ADRESEAZĂ TUTUROR MEMBRILOR, SIMPATIZANȚILOR, SUSȚINĂTORILOR ȘI SPONSORILOR SĂI CELE MAI CALDE ȘI SINCERE URĂRI DE SĂNĂTATE, BUCURII ȘI DE SPERANȚE ÎMPLINITE!

    MULȚUMINDU-VĂ PENTRU CĂ PERMANENT NE SUNTEȚI APROAPE, LA BINE ȘI LA GREU, ÎN ACTIVITĂȚILE DE CINSTIRE A MEMORIEI EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC ȘI A GLORIOASELOR FAPTE DE ARME ALE OSTAȘILOR ARMATEI ROMÂNE, VĂ ASIGURĂM DE ÎNTREAGA NOASTRĂ CONSIDERAȚIE ȘI DE UN MERITAT RESPECT!

    LA MULȚI ANI ȘI SĂRBĂTORI CU BINE!

    BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL A.N.C.E.R.M.

Posted in Evenimente | Leave a comment

COMUNICAT DE PRESA AL ASOCIATIEI NATIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA” LA TRECEREA IN ETERNITATE A MAJESTATII SALE REGELUI MIHAI I AL ROMANIEI

This gallery contains 1 photo.

     Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria” își exprimă totala compasiune pentru familia regală, profunda tristețe și mâhnire pentru trecerea din această lume în cea veșnică a celui ce a fost ultimul suveran al României, Majestatea Sa Regele Mihai … Continue reading

More Galleries | Leave a comment

Termenul de predare a lucrărilor pentru Premiile „Dragalina” se prelungeşte până la sfârşitul anului 2017.

         Conducerea Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, sub egida căreia se desfăşoară Premiile „Dragalina”, a decis să prelungească termenul de predare a lucrărilor pentru ediţia a IV-a până la sfârşitul anului în curs. Cei care doresc să participe la concurs pot trimite volumele, apărute în 2017, pe adresa ANCERM (Bd. Ion Mihalache nr. 124-126, sector 1, Bucureşti, Cod poştal: 011203) sau le pot depune personal la sediul asociaţiei din Bucureşti.
Reamintim că Premiul „Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în valoare de 1000 de dolari USA, va reveni celei mai valoroase lucrări apărute în anul 2017, având ca domeniu de cercetare participarea armatei române pe câmpurile de luptă ale războaielor din 1877-1878; 1913; 1916-1919; 1941-1945 (analize ale unor bătălii, memorialistică de război, biografii militare, soarta prizonierilor de război, militari dispăruţi de front, monografii ale unor opere comemorative de război etc.). Pentru aceeaşi tematică, juriul va mai acorda un premiu special, în valoare de 500 de dolari.
Gala de înmânare a premiilor va avea loc în luna februarie 2018, la Muzeul Militar Naţional „Ferdinand I”.

Posted in Fără categorie | Leave a comment

S-a întâmplat în 30 august 1877, 30.08 / 11.09

A treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii din Războiul de independenţă; trupele române ocupă puternica redută Griviţa-1; au căzut în luptă maiorul Gheorghe Şonţu (1851-1877), căpitanul Valter Mărăcineanu (1840-1877) şi aproape 800 de soldaţi. Gheorghe Şonţu (n. 1851 – d. 1877) a fost un maior român, erou al Războiului de Independenţă (1877 – 1879). A căzut, în fruntea Batalionului I din Regimentul 10 Dorobanţi pe care-l comanda, la 30 august/11 septembrie 1877, în timpul asaltului împotriva redutei Griviţa 2.În atacul din 30 august 1877, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu a căzut la datorie în timp ce înfigea pe parapetul redutei turceşti Griviţa drapelul Regimentului 8 linie.

Posted in Cultură, istorie | Leave a comment

Armata Română primită la Oradea cu flori de liliac (20 aprilie 1919)

Ascunse de comunişti şi astăzi prea puţin dezvăluite, aceste pagini de istorie trebuie să fie cunoscute.

Acest general a comandat armata română ce a intrat în Budapesta în 1919, aclamat chiar de populaţia cinstită maghiară, nu de acoliţii lui Bela Kuhn, scăpându-i pe unguri de “binefacerile” bolşevice.

Acest general este amintit şi în memoriile Reginei Maria în opera “Povestea vieţii mele”

 

Întâlnirea noastră cu generalul erou Traian Moşoiu s-a produs atunci când am citit pe placa din holul primăriei că un general român a intrat triumfal în Oradea pe 20 Aprilie 1919, într-o atmosferă de entuziasm şi simpatie populară mai degrabă specifică unor biruitori decât unor cuceritori. Şi mai şocant ne-a părut caracterizarea-pecete pe care savantul Nicolae Iorga i-a placat-o: un ardelean cumplit la înfăţişare şi atitudine, pentru ca să continue că nu ştie ce s-a întâmplat dar adevărata unire a tuturor românilor atunci (20 Aprilie 1919 – n.n.) şi acolo (la Oradea – n.n.) s-a făcut. Am fost preocupat să aflu ce cuprindea o asemenea sinteză formidabilă.

Posted in Cultură, istorie | Leave a comment

Situația și contextul istoric din august 1940

7 august 1940. Cererile revizioniste ale guvernului ungar. „Nu va fi pace și înțelegere sinceră între Ungaria și România fără rezolvarea problemelor teritoriale”.

După ce la 27 iunie 1940, ministrul ungar la Berlin a înmânat lui Ernst Woermann, director ministerial la departamentul politic din Ministerul de Externe, un Memorandum în care se arăta că în condițiile în care România intenționa să facă concesii teritoriale Uniunii Sovietice, guvernul ungar „își ia libertatea să arate guvernului german că o acțiune de acest gen va constitui în mod evident o discriminare flagrantă împotriva Ungariei a cărui efect asupra opiniei publice va duce chiar la consecințe imprevizibile, Executivul de la Budapesta a elaborat, la 7 august 1940, un Aide-mémoire prin care își făcea cunoscute, clar, concis și imperativ, dar în dezacord cu realitatea istorică, cererile revizioniste teritoriale la adresa României, stat independent, suveran, a cărei graniță de vest fusese recunoscută în plan internațional prin Tratatul de la Trianon (semnat și de reprezentanții guvernului de la Budapesta), care confirmase istoricele hotărâri de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, prin care Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul, provincii istorice românești, se uniseră cu România.

Posted in Cultură, istorie | Leave a comment

Monumentul eroilor din Bazargic


A avut loc la Bazargic dezvelirea monumentului eroilor Regimentului 40 Infanterie.
Acest monument a fost înălţat cu fondurile adunate de un comitet condus de dl. colonel Petre Stratilat, comandantul Regimentului 40 Infanterie „Călugăreni”.
Monumentul se înalţa impunător în Piaţa Păcii. El era opera sculptorului Iordănescu.
Monumentul prezenta: un grup de soldaţi răniţi sărutănd drapelul şi cerând să lupte până la unul. Deasupra acestui grup statuar, un vultur cu aripile întinse, caută parcă a-i  proteja pe muribunzi.

Posted in Cultură, istorie | Leave a comment

Turtucaia, 3 septembrie 2017


Timp de unsprezece ani consecutivi câte o delegaţie a Filialei Judeţene Constanţa a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” a participat la ceremonialui militar şi religios organizat de către Primăria şi Muzeul de Istorie Naţională din Tutrakan/Bulgaria.

Posted in Activităţi externe | Leave a comment

31 august 1940. Reacții la dictatul de la Viena (continuare)

Florian Ștefănescu-Goangă: „Această sentință ne-a sfâșiat inima de durere și ne-a umplut sufletul de revoltă, căci ea a nesocotit drepturile cele mai sfinte ale națiunii române, câștigate prin sforțări și sacrificii seculare”.

Ion Gigurtu, prim-ministru:
„Rezultatul arbitrajului este neașteptat de dureros pentru noi pentru că deși reduce pretențiile ungurești cu o treime, totuși depășește cea mai rea prevedere pe care o făceam din ceea ce cunoșteam până acum… Este un rezultat neașteptat, dictat de considerații pe care noi nu le putem prevede și nici azi nu le putem înțelege de ce au căzut așa cum au căzut și făcut”;
Nicolae Iorga:
„Ceea ce se întâmplă acum este numai biruința unei clase stăpânitoare din Ungaria, e biruința

Posted in Fără categorie | Leave a comment