UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE, 161 DE ANI: 1859-24 ianuarie-2020

La 24 ianuarie 2020, românii de pretutindeni sărbătorim 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Romnească, act ireversibil, sub domnia unitară a colonelului Alexandru Ioan CUZA. Evenimentul reprezintă o sărbătoare a statalității românești, România fiind, astăzi, membră cu drepturi depline a comunității europene și a celei mai mari și mai puternice alianțe militare care a existat vreodată.

Mica Unire, primul pas către statul național unitar român și fundamentul realizării României Mari și a devenirii europene a României, a confirmat cursul spre modernitate a țării, prin reformele inițiate de către Alexandru Ioan CUZA, în domenii precum educaţia, administraţia, apărarea naţională și agricultura.

Prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a format un stat unitar care a adoptat numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură Adunare şi un singur Guvern.

Generaţia de intelectuali patrioţi și mari unioniști care a realizat Unirea din 1859,  Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Costache Negri, a putut impune ideile de unitate, libertate şi fraternitate născute de Revoluţia franceză de la 1789, pentru care mulţi dintre ei luptaseră pe baricadele revoluţiilor de la 1848 din Europa și a avut intuiţia diplomatică de a alege momentul cel mai bun pentru proclamarea Unirii Principatelor Române, Obiectivul fundamental al românilor, ”Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat neatârnat românesc”.

Pentru a cinsti evenimentul, reprezentanții Biroul Executiv Central al Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, alături de reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale și ai altor instituții ale administrației publice centrale și locale, vor depune o coroană de flori la monumentul domnitorului Alexandru Ioan CUZA, din Dealul Mitropoliei, București!

      REPERE ISTORICE:

• la mijlocul secolului al XIX-lea, soarta Principatelor Ţării Româneşti şi Moldovei se afla în mâinile Imperiului Otoman şi ale Rusiei Ţariste, care se opuneau unirii lor;
• 24 mai 1848, Braşov: adoptarea programului-legământ ”Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”;
• primăvara anului 1849 Imperiul Otoman şi Rusia Ţaristă au încheiat la Balta-Liman o convenţie care afecta grav suveranitatea Principatelor, prin numirea domnitorilor ţărilor româneşti direct de sultan, cu acordul Rusiei Ţariste, consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului Otoman. În Moldova a fost înscăunat Grigore Alexandru Ghica, iar in Ţara Românească Barbu Ştirbei;
• 1853: războiul Crimeii: ambii domnitori şi-au pierd scaunul domniei când trupele ruseşti au ocupat Principatele, fiind urmate, după retragerea lor, de cele habsburgice şi otomane;
• 30 martie 1856, Tratatul de la Paris, încheiat cu înfrângerea Imperiului Ţarist:
• Protectoratul Imperiului Rus era înlăturat, iar Principatele urmau să beneficieze de garanţia colectivă a Marilor Puteri, se păstra suzeranitatea otomană, dar se garanta independenţa administrativă, erau realipite Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail;
• constituirea Divanurilor Ad-hoc, în care urmau să fie prezenţi, pentru prima dată şi ţărani, alături de reprezentanţi ai Bisericii, ai marii boierimi şi ai burgheziei, chemați să se pronunţe în problema Unirii;
• în locul celor doi domnitori au fost numiți caimacani;

• Comitetele Unirii, formate din rândurile intelectualilor patrioţi moldoveni şi munteni reîntorși acasă din Europa;
• 1858: Marile Puteri europene acceptau, prin Convenţia de la Paris, uniunea între cele două ţări, cu instituţii proprii, dar cu armată şi Curte de Justiţie comune şi cu o Comisie Centrală la Focşani, care urma să facă legi de interes comun;
• un singur domn, un stat unitar: colonelul Alexandru Ioan CUZA a fost ales domnitor succesiv: la 5 ianuarie 1859, în Moldova şi la 24 ianuarie 1859, în Ţara Românească. Prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a format un stat unitar care a adoptat numele de România, cu Capitala la Bucureşti, cu o singură Adunare şi un singur Guvern. Era primul pas pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Mihail Kogalniceanu afirma în discursul adresat domnitorului după alegere:

„Alegându-te pe tine domn… am voit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou… Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul! Fă ca legea să fie tare, iar tu, Maria Ta, ca domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepasători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputati te-au ales domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni!”

–          Principatele române au trecut din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene:

• 1861, Conferinţa de la Constantinopol: recunoașterea deplină a Unirii, când Înalta Poartă a renunţat la toate condiţiile pe care le solicitase anterior. Austria, în schimb, era dispusă să recunoască Unirea doar pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza;
• 1862: CUZA a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică;
• 1866: unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România;

24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866, domnia și reformele lui Alexandru Ioan CUZA, care au pus bazele dezvoltării moderne a României:

• organizarea Armatei naţionale moderne.
• reforma fiscală în 1861, prin care se instituia impozitul personal şi cel funciar;
• secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, cu scopul de a trece în proprietatea statului marile averi ale bisericilor si mănăstirilor;
• legea rurala din 1864, prin care au fost împroprietătiţi peste 400 de mii de ţărani şi alţi 60 de mii au primit locuri de casă si grădini; reforma agrară a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale şi a reprezentat unul din cele mai însemnate momente din istoria României modern;
• reforma justiţiei, fiind concepute o nouă lege electorală, Codul Civil şi Codul Penal inspirat de legislaţia franceză;
• învăţământul primar a devenit obligatoriu şi s-au înfiinţat Universitatea de la Iaşi în 1860, cea din Bucureşti în 1864.
• noaptea din 10 spre 11 februarie 1866: Alexandru Ioan Cuza a fost forţat de complotiştii din „monstruoasa coaliţie” să renunţe la tron în. La finalul zilei, domnitorul a fost obligat să părăsească ţara. Avea să moară în Germania, la 15 mai 1873, la doar 53 de ani.

Surse:

• Istoria poporului român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
• Adăniloaie Nichita, Petric Aron, Unirea Principatelor Române, Editura Politică, Bucureşti, 1966;
• Netea, Vasile, Spre unitatea statală a poporului român, Bucureşti, Editura Ş̦tiinţ̦ifică şi Enciclopedică, 1979;
• Suciu, Dumitru, Monarhia şi făurirea României Mari, Bucureşti, Editura Albatros, 1997, ISBN 973-24-0420-5

În semn de profundă recunoștință și prețuire națiunii române care a înfăptuit MICA UNIRE, BIROUL EXECUTIV CENTRAL al ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA” transmite:                                                                                                                      LA MULȚI ANI ROMÂNIA UNITĂ!

LA MULTI ANI ȘI SĂNĂTATE TUTUROR ROMÂNILOR, în unire prin sânge şi tradiţii, solidaritate, pace, prosperitate, siguranţă, echitate, demnitate și curaj!

 BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”